Sa fii departe,
La marginea prapastiei.
Sa nu vezi, sa nu auzi,
Sa nu simti, sa nu respiri,
Sa nu existi.
Sa pici in infinit…
Sa zbori in haos,
Sa fii un biet nimic.
La marginea prapastiei,
Sa nu stii cine esti.
Atat iti spun:
Sa vrei sa fii aproape,
Sa ma vezi, sa ma auzi,
Sa simti cum eu respir,
Sa-ti spun ca tu existi!
Poezia este scrisa de o colega din liceu si publicata pe timpul acela in revista scolii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu