Draga Oty,
Ti-am vorbit despre frumusete, culoare si despre trecerea timpului. Ti-am povestit de atatea ori despre stralucirea unei priviri, culoarea vocii, puterea imbratisarii...
Trairile de acum si gandurile pentru fiecare molecula din Univers nu se opresc niciodata. Le purtam mereu cu noi si ne aduc povara pe care ele le poarta.
Continua sa zambesti si sa canti, sa razi de minunea vietii.
Iubesc zambetul tau timid si mi-l doresc mereu pe buzele tale.
Te imbratisez ca pe o stanca nepretuita din sufletul meu care imi primeste mereu suspinul si bucuria.
Te iubesc suricata mea
joi, martie 22, 2012
luni, noiembrie 14, 2011
joi, noiembrie 10, 2011
Un cuvant
O lume poarta in gand
O singura dorinta
E usa ce atinge un om cu mana sa.
Dar sa privesti spre locul
In care noi eram...
Inconjurati de vorbe
Soptite pe ascuns
O lume ce ascunde un pas
Nimic mai mult.
Atat se poate spune despre cuvinte
Doar atat...
O noima sa intelega si omul
Un muritor pe ast pamant.
Caci un Cuvant ce spune totul
Doar sa il privesti si speri
Acel Cuvant ce nu spune nimic.
O singura dorinta
E usa ce atinge un om cu mana sa.
Dar sa privesti spre locul
In care noi eram...
Inconjurati de vorbe
Soptite pe ascuns
O lume ce ascunde un pas
Nimic mai mult.
Atat se poate spune despre cuvinte
Doar atat...
O noima sa intelega si omul
Un muritor pe ast pamant.
Caci un Cuvant ce spune totul
Doar sa il privesti si speri
Acel Cuvant ce nu spune nimic.
Plutesc
Plutesc visele in tine,
mangaindu-ti genele cu tresariri,
cu amintiri deformate
de rosul genelor din pleoape.
Cred ca acum zbori,
ai o victorie pe chip,
ti-ai intins mainile catre sori,
doar putin ti le-ai intins,
atat cat te lasa frigul din camera
si plutirea somnului efemera.
Te mangai si sarut
bucata cu bucata,
pe gat, pe dupa ureche,
tot, tot,
ca un priveghetor,
pazitor al bucuriilor tale dorminde,
plutind amandoi in vise,
care mai de care mai necuminte.
miercuri, noiembrie 09, 2011
Visez
Visez
la un rasarit de soare in doi,
pe plaja,
dezbracati,
protejati de valurile reci ale marii,
sarutandu-ne pana la sfarsitul lumii.
Iar, iar si iar...
Apoi o luam de la capat,
renascand din cenusa iubirii noastre;
uitand de Univers,
de tot ce ne inconjoara,
ne cufundam in visare,
oprind in loc secunda.
Somn usor...
Sa adormi avand sarutul fin pe buzele tale,
Sa visezi un cer plin de iubire, iar acolo eu...
Sa cobor de pe stele si sa ma asez pe genele tale,
Sa iti acopar corpul cu cele mai fierbinti saruturi,
Sa transpiri de emotia unei singure atingeri,
Sa lasi totul sa te invaluie in cel mai minunat sentiment,
Si apoi sa te cufunzi in visare.
Sa te trezesti zambind, caci iubesti si esti iubit.
Asculta-ma
Sa fii departe,
La marginea prapastiei.
Sa nu vezi, sa nu auzi,
Sa nu simti, sa nu respiri,
Sa nu existi.
Sa pici in infinit…
Sa zbori in haos,
Sa fii un biet nimic.
La marginea prapastiei,
Sa nu stii cine esti.
Atat iti spun:
Sa vrei sa fii aproape,
Sa ma vezi, sa ma auzi,
Sa simti cum eu respir,
Sa-ti spun ca tu existi!
Poezia este scrisa de o colega din liceu si publicata pe timpul acela in revista scolii.
luni, noiembrie 07, 2011
Without words
I hear your voice rushing through my blood,
You are singing the song of love,
And you are speaking to my soul,
Making it burst into laugher.
I feel your joy rising up,
Eating up my entire being.
And I tremble at a simple touch
And then, I burst into tears.
It is the middle of eternity
The love line of an unwritten poem.
If loving means a little bit of thoughts, passions, delights,
Then I can say: “I Love You”.
Te iubesc
Sa incep…
Caci la inceput a fost cuvantul,
Au fost misterul si emotia.
Ai fost tu…
Cel care mi-a rapit si ultima suflare,
Si ultima bataie a inimii.
Doar tu…
Cel vinovat de existenta mea,
De inocenta, puritatea,
Paradoxului iubirii.
Acela ca formam o singura persoana
Si totusi, suntem doua…
Si doar atat iti spun:
Te iubesc
Si e de ajuns.
Doar te priveam
Doar te priveam…
Caci in priviri citeam o vesnicie,
Ucigatoare visuri de placere.
Iubesc acel ocean de foc
Ce-mi arde sufletul intreg.
Cu un zambet faci gandirea
Sa se imbete.
Cu o suflare imi renasti
Comoara unei clipe.
Dispar si cerul si pamantul,
Si totul atarna de un cuvant
Soptit pe jumatate.
Unicul meu
As vrea ca noaptea aceea
Sa ramana izolata, nediscutata.
Orice explicatie ar stirbi cu ceva din frumusetea ei.
Voi avea in urma amintirea acelor clipe unde am cunoscut cele mai intense trairi,
Unde cu o simpla atingere ai facut un trup intreg sa vibreze,
Sa fie unic prin iubirea ce se revarsa peste intreaga noastra fiinta.
Am calatorit prin eternitate, pastrand amintirea ta si a mea inlauntrul meu.
Ti-am oferit fiecare particica din mine, caci tu esti unicul meu.
Esti visul, dorinta, fantezia, speranta, iubirea mea…
Nu te voi iubi mai mult decat cu fiecare suflare sincer, nebuneste, profund.
Suntem noi doi...
Sunt atatea vise, sunt atatea soapte, atatea voci,
Ce ma cheama la tine.
Voci ce ma striga in noapte,
Soapte ce le aud tot mai aproape,
Vise care imi amintesc de tine.
Sunt zile, nopti cu luna,
Sunt acele clipe ce au patruns in eternitate.
Suntem noi doi...
Purtati pe aripile ingerilor indragostiti,
Acei ratacitori in cautarea misterului pasiunii.
vineri, octombrie 28, 2011
t s c d i...
"totul se compune din iubire"
Gandul... pasarea sufletului.
Vreau sa fiu un gand, sa zbor, sa plutesc in mirajul iubirii, sa ating un infinit de ceruri. Dar vreau…
Si totusi, vreau sa spulber orizontul cu gandul meu, cu
pasarea mea, cu fiinta mea. Sunt doar o piesa pe un sah pierdut, care
asteapta sa se termine… Sah mat! Si totul se transforma intr-un nor care
se ridica, se ridica, se ridica… Si-o raza pornita dintr-un abis
inconjoara norul cu un cerc de foc. Si totul se naruie, iar praful de
aur se depune pe cerul de azur al sufletului, facandu-l sa para ca rupt dintr-un vis. Iar pasarea cu aripi sfinte isi ia zborul, si totul deveni iubire.
"to be or not to be"
E foarte vechi desenul; eram prin gimnaziu si sora mea m-a rugat sa o ajut cu un desen pentru un proiect la scoala si asta a iesit. Frumos, nu?
joi, octombrie 27, 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)